Zgomotul diminetii, fata obosita, aroma de cafea, periuta de dinti, apa rece, cinci minute de trandaveala, fereastra deschisa, miros de primavara.
Oameni morocanosi se ascund in spatele cladirilor albe, au uitat sa mai deschida ochii, au uitat sa mai traiasca. Copaci prafuiti isi plang de mila pentru ranile cauzate de ger, au uitat ca pot reinvia, au uitat sa infloreasca. Cer imbracat intr-un albastru stins, a uitat cum sa alunge norii, a uitat sa se lase imbratisat de soare. Zapada murdara lasa loc razelor din balti, a uitat ca si pamantul vrea sa respire, a uitat ca e vremea sa dispara.
Cuvinte nepotrivite, gesturi sarace, usi trantite, trantite si incuitate, chei pierdute. Persoana despre care nu pot sa vorbesc, si nici sa tac.
Si daca ai avea posibilitatea sa stii viitorul, fara sa il poti schimba, ti-ai mai dori sa il stii?
Sa nu mai existe"ieri". De acum, hai sa "azi", bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu