Cautator

"ferestrele-s deschise spre orice si oricum... dar nu acum; acum esti pe acelasi drum a nu stiu cata oara si a-nceput sa doara, ai doua buzunare cusute de plamani, dintr-unul te sugruma frica, din celalalt dorinta, alergi innebunit dupa un croitor, dar foarfecele-s in interior, confunzi interiorul cu afara, pe dumnezeu cu o cutie muzicala si dragostea cu o femeie goala, dupa o suta de povesti te simti ca-n prima zi de scoala si-n fiecare seara o iei de la-nceput, chiar daca-n fiecare dimineata iti spui ca e prea mult.

luminile sunt multe, cand clare, cand absurde, in ritm fara raspunsuri se-ndoaie trupuri, umbre, respira toti deodata aceleasi vise mute, se chinuie sa uite ca nici in seara asta nu-i nimeni sa-i asculte, hainele sunt de ieri, dorintele de-acum, tristetile de maine, cersesc imbratisari, promisiuni si confirmari, vaneaza inceputuri, te prind in joaca lor reinventati, iertati, a nu stiu cata oara te uiti parca de-afara la tine cum transpiri, te miri - ca nu te potrivesti, ca n-o gasesti, dar te-amagesti ca daca tu te irosesti in cele mai nepotrivite locuri atunci de ce n-ar fi si ea la fel pe undeva, in contratimp cu lumea, cu muzica, mirata, privindu-se de-afara si asteptand s-apari.

liniste blanda, ca o oglinda, cautatorul de frumos s-a uratit, cautatorul de mai mult a obosit, nu i-a ramas decat sa caute in el tot ce-a gasit in jur pe jumatate si poate... din vidul de acum spre mai departe din buzunare isi va creste singur aripi, din sute de povesti isi va cladi un singur drum, iar dragostea... o va gasi cand o sa fie indeajuns de bun."
(Alexandra Sandu)

Stop trecutului. Viitorul are prioritate.

Se termină nu pentru că vreau eu, sau tu, sau noi, ci pentru că aşa a fost să fie.
Pentru că dorinţele noastre nu coincid şi pentru că întâmplarea ne-a intersectat direcţiile.
Se termină şi nu există nicio explicaţie motivantă. Se termină şi-atât.
Am mers alături fiindcă aşa ne-am nimerit, ca două maşini care se întamplă să meargă
împreună de la Bucureşti la Buzău, iar de acolo una o ia spre Brăila, iar alta spre Braşov.
Şi atunci şoferii acestor doua maşini nu sunt nevoiţi să detalieze opţiunea aleasă.
Ce să explici? Cui?
Scaunul din dreapta e liber. E linişte şi e bine.

DAR

Avem dorinte, dar n-avem rabdarea necesara sa le lasam sa se indeplineasca. Alergam continuu, dar fuga ne este mereu intrerupta.
Visam tot timpul, dar suntem treziti periodic de momente de constienta.
Ne pastram gandurile, dar uitam de cuvinte. Ne pastram cuvintele,
dar uitam de actiuni. Ne pastram actiunile, dar uitam de obiceiuri.
Iti pasa. Si cand incerci sa pari indiferent, iti pasa.
Eu stiu de ce prezenta mea te nelinisteste. Eu stiu de ce iti cobori privirea.
Stiu si de ce ma eviti. Tu stii?
Nici nu a mai fost nevoie sa vorbim. Am inteles tot, tocmai din modul in care ai decis sa mergi mai departe.
Si uite ca a trecut un an de atunci...
As vrea sa treaca repede si zilele in care, din pacate,
circumstantele ne fac drumurile sa se incruciseze. Si apoi sa uit de tine.
Iar posturile sa fie ganduri sterse, amintiri trecute.

Continuitate.

Sunt energica, uneori mult prea agitata.
As vrea sa existe mereu ceva care sa imi ocupe timpul.
Pastrez bilete de tren,poze vechi si pline de amintiri,arhive de mess de cativa ani.
Putini oameni acorda atentie lucrurilor cu adevarat importante.
Mi-as dori sa imi scot din minte ideea de a renunta.
Nu imi place ploaia atunci cand trebuie sa ies din casa. Nu-mi place menta si nu beau gin.
Aud si vad doar ceea ce merita.
Imi pare rau pentru multe lucruri facute. Si nefacute.
Imi plac oamenii care zambesc in tramvai.
Cant atunci cand vreau sa enervez pe cineva.
Niciodata nu mi-a placut sa spun niciodata.
Rar astept ceva sau pe cineva.
Ar trebui sa imi amintesc ce trebuie sa uit.
Imi place sa ma uit insistent la o persoana si ma simt victorioasa
atunci cand persoana respectiva isi schimba privirea.
Am nevoie de o motivatie pentru orice fac.

Trist e ca o sa ne amintim ca a fost vara, abia cand toamna va veni.
Mai trist e ca toamna a venit deja.

Multumesc.

Nu cred. Adica nu. Nu acum. Chiar nu pot acum. Poate maine. De fapt, fara poate. Sunt destul de sigura ca nu, si nici nu cred ca exista un poate. Adica, poate cine stie ce se poate intampla cu noi, nu? Dar sunt sigura ca azi nu. Si nici maine. Poimaine nici atat. Uite, nu saptamana asta, bine? Adica nici dupa nu cred. O sa fiu ocupata si saptamana viitoare, iar peste doua saptamani o sa continuu sa trag de timp, ca si acum, de altfel. Momentan sunt sigura ca nu. Nu te vad in viata mea, adica nu acum. Da. Apreciez, dar nu acum.

Nu mereu, uneori..

Uneori simt lucruri pe care altii le uita in scurt timp. Uneori ne atasam emotional fara sa ne dam seama. Uneori nu sunt in stare sa fac ceva, sa schimb ceva. Uneori totul se petrece atat de repede.
Uneori dau inapoi.Uneori ma tem. Uneori nu pot sa ma stapanesc. Uneori simt nevoia sa fug. Uneori vreau sa ma pierd fara urma.
Uneori pun calitati de la mine. Uneori anulez defecte.
Uneori ajung sa regret lucruri pe care am ezitat sa le fac. Uneori ma dau batuta. Uneori obosesc.
Uneori ma decid. Sa nu ma mai intorc.
ps: Promit.